Acesta este un fic shounen ai, yaoi [ adică dragostea dintre doi băieţi , ce cuprinde şi anumite scene de sex, să zic aşa ] .
Hmmm, sper să vă placă. Pun o avertizare de + 16 , dacă nu vă plac cuplurile gay, nu citiţi. Îl am postat şi pe un alt forum, so să nu vă surprindă dacă îl vedeţi şi prin altă parte <3. Nu este inspirat din nimic anume, în principal. Naraţiunea este la persoana I, povestită din perspectiva personajului Eric.

Well nu mai zic nimic !

Lectură plăcută!
_______________




Florile, pământul pe care calc şi aerul pe care îl respir. Nu am observat niciodată cât de importante sunt aceste lucruri, cât de semnficante sunt detaliile. Poate asta pentru că niciodată nu am fost atent la ceea ce s-a întâmplat în jurul meu, până să apară acest sentiment nou. Când eram mic, visam să ajung un avocat cu un mare renume, în ciuda viziunii enervante a tatălui meu - de a deveni model, nu voiam să fiu un tip fără creier, ci unul inteligent. Da, visam acest lucru. Cu toate acestea, timpul acela a pierit, ce prost am fost să cred că voi putea face ceva fără acordul părinţilor mei. Ce avea tribunalul şi Dreptul? În mod sigur aveau ceva cu justiţia.
Mă aflu la extraordinara, şi probabil minunata vârstă de 21 de ani; sunt un fotomodel renumit în întreaga Americă, şi desigur locuiesc în cel mai de vogă oraş din câte pot exista, New York. Îmi place aici, aglomeraţie şi găseşti întotdeauna ceva bun de făcut, plus că au cele mai bune librării şi biblioteci din câte pot exista. Pasiunea mea numărul unu este cititul, descoperirea unor noi lucruri. Lucrul pe care îl detest cel mai mult este slujba mea. Nu am ajuns ceea ce am dorit cândva, drepturile mi-au fost luate. Mă uit uneori la oamenii de afaceri ce apar la toate sesiunile foto şi la marile evenimente unde defilez, cu soţiile lor. Este enervant doar să privesc, să observ că eu nu voi fi niciodată unul dintre ei, pentru că cineva anume mi-a luat acest drept. Patetic.
Sunt demn de dispreţ, nu contează ce se întâmplă cu mine, mie nu îmi mai pasă şi văd că oricum nimeni nu dă un ban pe gândurile mele, pentru că trupul meu este râvnit din toate părţile, la fel ca şi banii şi faima mea. Sunt mai vânat decât un fotbalist, şi asta ar trebui să spună totul.



Am ajuns în apartamentul meu, propria mea locuinţă unde m-am refugiat la vârsta de nouăsprezece ani, când am avut ocazia şi puterea de a pleca din casa, pardon palatul, părinţilor mei. Nu credeam că o voi face vreodată, pentru că aceia ce mi-au dat viaţă îmi controlau viaţa. Acum s-a terminat, cu o singură condiţie. Încă îmi mai răsună în minte cuvintele tatălui meu : Nu îmi pasă ce faci, unde locuieşti sau orice altceva atâta timp cât devii ceea ce am stabilit, un fotomodel. Poţi să devi şi homosexual din partea mea, să pleci de acasă şi orice altceva. Nu îmi pasă, atâta vreme cât îţi îndeplineşti obligaţiile pe care le ai faţă de mine şi mama ta, urmează această cale şi eu nu te voi mai deranja . Nu am putut să nu fiu de acord, dacă asta însemna să trăiesc în pace, puteam face sacrificiul. Şi cu toate acestea nu era chiar atât de rău, eram atât de râvnit încât dacă ridicam un deget toate femeile erau la picioarele mele, păcat că începuseră să nu mă mai satisfacă. Toate, una după alta, fugind după trupul meu, după faima şi banii mei. Nu îmi pasă de acest lucru, pentru mine sunt doar pentru sex, şi nimic altceva. Sunt cinic, sunt ingrat şi mă bucur de asta, nu dau doi bani pe nicio persoană, care nu sunt eu. Am ajuns aşa, şi nu am de gând să mă schimb, nici acum nici.. niciodată.
Dormitorul meu este decorat într-un stil sec, patul este aşezat în mijlocul camerei, unul dublu. Jaluzelele sunt de culoare crem, la fel ca şi pătura aşezată pe patul meu. Am o încăpere întreagă pentru haine, dulapul meu este o întreagă cameră. Banii îşi spun cuvântul şi în acest sens. Sătul de monotonie merg în baie, mă dezbrac şi dau drumul la duş. Apa a început să cadă pe trupul meu, zdrobindu-se peste pielea netedă. Culoarea pielii îmi este uşor maronie, închisă la culoare, datorită bronzului. Ochii mei sunt căprui, pătrunzători iar părul meu le dă o nuanţă captivantă, datorită culorii, şaten deschis, nefiind prea lung dar nici scurt. Exact un model de bărbat, cum îi aud pe toţi cei din jurul meu spunând. În timp ce apa se revarsă peste corpul meu, înlăturând impurităţile, uşa de la apartament se aude sunând. Am înjurat printre dinţi, uram când cineva mă întrerupea.
- Vin acum!
Am tras un halat pe mine, şi mi-am trântit un prosop alb în cap. Am mers pentru a deschide uşa, în spatele acesteia se afla un tânăr mai mult sau mai puţin înalt, capul său îmi venea până la umeri, probabil eu eram cel mai înalt. Părul său era de o culoare albastru închis, probabil natural, nu vedeam nicio urmă de vopsea. Ochii săi erau de asemenea albaştrii, mai pătrunzători chiar şi decât ai mei. Avea o privire angelică, pe chipul său inocent. În spatele său se afla un bărbat la fel de înalt ca acesta, numai că mai în vârstă. Acelaşi bărbat pe care îl ştiam de atâta vreme, fratele meu. El avea părul negru, nu semăna deloc cu mine. Doar ochii îi erau asemenea alor mei, căprui. Dispăruse acum foarte multă vreme, când eu eram încă tânăr. Se însurase foarte neexperimentat, şi avusese un copil, pe care nu îl cunoscusem niciodată. Tatăl meu era în dreapta lui. Nu am făcut decât să dau din cap şi să îi poftesc înauntru.
- Hei fiule, ia ceva pe tine.
Au dat buzna peste mine, în timp ce făceam un duş decent şi tot el avea tupeul să îmi spună ce să fac. Am înghiţit în sec, pentru a nu-l înjura, am oftat şi am mers în dormitor pentru a lua ceva pe mine. Mi-am tras o pereche de pantaloni de trening, negrii şi un tricou alb. Am aruncat prosopul prin dormitor şi am mers în living, unde se instalaseră deja cei trei.
- Şi cu ce ocazie mă vizitaţi?
Fratele meu, pe care nu îl mai văzusem de atâţia ani, şi care era cu mult mai în vârstă decât mine, se încumetă să vorbească.
- Mă bucur să te văd, am vorbit cu tata zilele trecute, credeam că deja te anunţase - îşi trece privirea către părintele nostru, indignat şi apoi continuă - voiam să vin să stau o perioadă în New York, dar am probleme mari cu firma, şi nu pot să îmi ţin fiul în aceaşi zonă ca şi mine. Ştiu cât de ocupat este tata, ca şi mama, cu afacerile lor şi nu îmi pot lăsa copilul acolo, este adolescent şi trebuie să aibă o viaţă ceva mai independentă. Tata a fost de acord, dacă ai vrea şi tu, să îl las aici, pe o perioadă ceva mai îndelungată. Nu aş vrea să locuiască singur.
La auzul acestor vorbe băiatul în vârstă de şaptisprezece ani îşi întoarse privirea în semn de dispreţ. Credeam că îi fusese călcat în picioare orgoliul. În mod normal eu aş fi refuzat o asemenea cerere, din partea oricui, dar îmi plăcea tinerelul din faţa mea, şi ochii săi nu puteau fi refuzaţi. Aşa că nu am stat prea mult pe gânduri, şi am spus.
- Hei, dacă asta te ajută. Puştiul poate să rămână la mine, nu mă deranjează. E destul spaţiu, doar să fie clar, casa mea nu e bordel, decât pentru mine.
Am început cu toţii să râdem la vorbele mele, în timp ce băiatul începu să roşească. Obrajii săi erau apetisanţi.
- Bine, noi nu putem sta. Merg cu Edward să văd care este treaba cu firma, şi mama ta se ocupă de următoarea prezentare de modă, la care trebuie să fii prezent. Bagajele sunt în maşină, trimit eu un gardian de jos să le aducă.
- Bine tată.
Cei doi plecară, la fel de repede cum sosiseră. Îmi întorc privirea spre nepotul meu, care arată atât de bine, fraged. Niciodată nu mă gândisem că un băiat poate fii aşa de frumos, preferam femeile; cu toate acestea începusem să mă gândesc la vorbele tatălui meu, în special la partea Poţi să devi şi homosexual din partea mea, poate că totuşi nu era o decizie atât de proastă. Credeam că mintea îmi joacă feste, şi că nu gândesc cu adevărat acele lucruri, încă încercam să mă mint.
- Hei puştiule, eu sunt Eric Wonder, dar tu? Nepoate.
- He..i, eu sunt Ted, ca şi tine, Wonder.
Vocea sa era atât de moale, şi atât de blândă. Nu aveai cum să nu o iubeşti. În ochii săi se vedea inocenţa, chiar şi acel cercel plasat în urechea sa stângă îi dădea de gol nepriceperea şi blândeţea. Nu avusesem un nepot până acum, era normal să simt aşa ceva pentru el? Nu mă descurcam cu asta, l-am luat de mână şi l-am bătut pe umăr. Acesta s-a împins involuntar în mine, din cauza mişcării bruşte pe care am provocat-o, zdrobindu-se de pieptul meu.
I-am auzit inima bătând cu putere şi răsuflarea grea. Am considerat-o o îmbrăţişare ca între rude, doar asta eram, nu?
______________________________________________________________
Mulţumesc celor ce au citit.

Poze :]
Eric Wonder
Ted Wonder

Uuu Ted e super cute :X aka sa trec la subiect reseli de tastare nu am vazut ^^ povestea imi place,este originala si inca nu am apucat sa zic:in sfarsit yaoi
Gambate si astept continuarea ^^

Greseli de tastare nu ai, descriere bunicica, iar povestea captivanta. Prima oara cand am citit primele faze cu fotomodelul m-au cam lasat rece, dar apoi mi s-a schimbat parerea. Sunt curioasa sa vad ce se va intampla, daca va fii ceva intre unchi si nepot^^.

Muuuuu~uuulţumesc pentru comentarii. Iată şi următorul capitol. Sper să vă placă <3.

Lectură plăcută.
________________________________________________________________


Trecuseră doar două ore de când aveam o nouă persoană în apartament, când deja nu mai locuiam singur. Îşi aranjase lucrurile într-una din camerele libere, i-am lăsat la dispoziţie o cameră întreagă, o baie proprie şi de asemenea un dulap imens, nu mai menţionez faptul că i-am pus la dispoziţie şi un laptop. Voiam să îmi folosesc banii într-un anumit scop, dacă tot îi aveam. Jaluzelele camerei lui erau de o culoare albastră, destul de închisă. Am vrut să se asorteze cu ochii şi părul său. Restul camerei semăna cu una a unui adolescent, i-am dat voie chiar să îşi lipească posterele. Voiam totuşi să ne punem la punct câteva reguli, aşa că l-am chemat în living să discutăm.
- Puştiule, ia vin-o!!
Mersul său era liniştit şi atât de interesant, nu se grăbea şi păşea cu grijă; chiar şi acest lucru era nevinovat la el. Aşa plin de inocenţă era?
- Vreau să discutăm. Vei sta aici destul de mult timp încât să ne impunem nişte reguli. O să încep eu. Unu, nu ai voie cu târfe în apartamentul meu, dacă ai o iubită o poţi duce la hotel, îţi dau eu bani dacă vrei, dar locul ăsta nu este bordel decât pentru mine. Doi, nu ai voie să pleci noaptea fără să îmi spui, eşti încă minor. Trei, să nu aud că ai probleme la şcoală, de genul că rămâi corigent. Dacă se ia cineva de tine îmi spui, şi rezolv eu. Acestea sunt regulile mele. Ai ceva de protestat? Şi dacă vrei ceva, spune.
- E.. ok, nu am nicio problemă cu asta. Nu vreau să fiu o povară pentru tine.
Ochii săi emanau tristeţea, părul său strălucea atât de tare încât nu mi-am putut lua privirea de la el. Purta o pereche de blugi negri şi o bluză albastră, ce se asorta perfect. Şosetele sale albe păreau să îi lumineze calea. L-am trântit pe canapeaua neagră aflată în mijlocul camerei, şi i-am spus.
- Hei, ştii care e faza? Nici eu nu am mai avut un coleg de cameră, şi nu ştiu cum să mă port. De fapt, nu am mai avut un nepot. Scuze, nu vreau să simţi că eşti o povară. Nu eşti! În mod normal nu aş fi acceptat pe nimeni aici, dar cum era vorba de... sânge din sângele meu.
Ce făceam? Niciodată nu mi-am cerut scuze cuiva, poate doar cu ani în urmă când nici măcar nu ştiam ce înseamnă. Cred că asta înseamnă să ai pe cineva de care să îţi pese. Eram rude, poate chiar fratele pe care nu am avut ocazia să îl iubesc aşa cum trebuia.
- Mulţumesc...
A spus acest cuvânt cu multă speranţă şi entuziasm în voce, deşi obrajii săi îl dădeau de gol. Era o fire extrem de timidă, o puteam citi în ochii lui. Mă fascina.
- Hei, acum, Teddy ce zici să mâncăm ceva? E deja seară şi nu vreau să te las nemâncat, doar dacă nu vrei să ieşim undeva, un restaurant?
- Nu... e bine aşa.
Se uita atât de frumos la mine, de parcă eram un înger. Eram conştient că arătam ca unul, dar cu toate astea nu văzusem privirea asta la nimeni până acum, şi era doar pentru mine. Nu m-am putut abţine aşa că l-am întrebat, zâmbind şi mai blând ca oricând:
- Îhh, de ce te uiţi aşa la mine?
- Scuze! Nimeni nu mi-a mai spus Teddy până acum, sau să mă alinte vreodată - tristeţea începu să se revarse pe chipul său, dar trecu şi spuse din nou : tu cum ai vrea să îţi spun?
Am rânjit.
- Cum vrei tu.
Am mers în bucătărie şi el mă urmă orbeşte. Am deschis frigiderul argintiu aflat lângă peretele camerei. De-a lungul timpului învăţasem să şi gătesc, eram bărbatul model. Ştiam să fac orice, dar de data aceasta băiatul aflat lângă mine în bucătărie spuse:
- Nu vrei să gătesc eu? Chiar mă pricep la asta.
Am râs şi mi-am trecut mâna stângă prin păr în timp ce m-am rezemat de partea stângă a frigiderului imens. Am închis preţ de o clipă ochii, i-am deschis şi am început să îl privesc seducător. Privirea mi-am aţintit-o asupra chipului său şi am zâmbit pervers. Acesta s-a înroşit la faţă lăsându-şi sângele să îi intre în obraji. Ochii săi albaştrii strălueau, lăsând emoţia să îi copleşească. Am început să vorbesc, de parcă aş fi fost un zeu; oricum arătam ca unul.
- Uimeşte-mă!
Spunând asta am plecat în living, cu mersul meu elegant, pe care îl practicam pe podium. Mi-am dat şuviţele peste cap, lăsându-mi parfumul să persiste în urma mea. Nu am văzut, dar i-am simţit respiraţia grea, de parcă ar fi fost îmbătat doar de prezenţa mea. L-am auzit cotrobăind prin frigider înainte să păşesc în sufragerie.
M-am aruncat pe canapea şi am început să butonez telecomanda, stresat. Nu era nimic bun la televizor, şi chiar dacă ar fi fost probabil că nu aş fi dat prea mare importanţă. Brusc îmi pierise pofta de mâncare, sau pofta de a face altceva. În momente ca acestea aş fi preferat să fiu singur, să nu îmi arăt această latură nimănui. Urma să mă abţin, speram să pot face acest lucru. Eram mai mult decât o bestie în astfel de momente. Aveam să mă abţin, desigur. Puteam face asta.
Am început să strâng cu putere telecomanda până am auzit o trosnitură puternică, ceva sigur nu mai era în regulă la aceasta. Am pus-o de-o-parte fără a sesiza pe ce program am lăsat. Am început să privesc, nu ecranul din faţa mea ci vidul. Gândurile începuseră să se aşterne în creierul meu. Ce dracu făceam? În mod normal aş fi mers să mă arunc în pat, dar asta nu mergea acum. Aş fi putut pleca să mă îmbăt, sau să o fac acasă. Dar iar nu puteam, ce impresie îi puteam da? Îmi luasem angajamentul, în sine, că voi avea grijă de el. Ce fel de unchi eram şi eu? Şi mai important, când ajunsesem eu să mă gândesc la altcineva? Puştiul ăsta era doar un copil ce de abia lega două cuvinte din cauza inocenţei sale. Şi cu toate astea nu înceta să mă înebunească. Poate că aveam nevoie neapărată de un nepot, şi eu nu am ştiut-o până în acest moment.
O voce blândă mă trezi din visare, oare cât timp trecuse?
- E gata..
M-am ridicat indiferent de pe canapea, şi am mers aşezându-mă pe primul scaun de care am dat. În faţă mi-a fost aşezată o farfurie. Înăuntrul acesteia se aflau nişte cartofi, făcuţi la cuptor am bănuit eu, şi o bucată de carne. Mirosea destul de bine. Pe masă a mai fost aşezată o salată verde, preferata mea. În cealaltă parte a mesei, unde se afla tânărul băiat se afla aceaşi porţie de mâncare ca şi a mea. Am luat furculiţa aşezată în dreapta, cu mâna stângă şi l-am privit suspicios printre gene, ridicând spârncenele. Am râs ironic şi i-am spus:
- Sunt stângaci.
Nu a răspuns, a lăsat privirea în jos aşezându-se pe scaun. Îl jignisem? Dar nu spusesem cu adevărat nimic, oricum nu aveam să îmi cer scuze. Că doar nu aveam nicio vină, chiar nu făcusem nimic. Ce tip ciudat.
Minutele au trecut, şi pot spune că am savurat cu adevărat mâncarea. Delicios, îmi spuneam în gând. Şi eu găteam minunat dar nici acest puşti nu era mai prejos. Luase lecţii? Sau chiar nu avea voie să iasă niciodată? După înfăţişare aş fi zis că nu a avut niciodată o prietenă. Privirea sa era pierdută.
- Teddy, ia spune-i tu unchiului tău. Ai avut vreodată o prietenă?
El roşii, lăsânduşi privirea în jos. După câteva minute îmi răspunse, parcă ezitând printre dinţi.
- Nu... nu chiar.
Ce voia să spună prin nu chiar?
- Adică? Hai, nu-mi spune că eşti homo.
Am început să râd de parcă ar fi fost imposibil, după care văzându-i expresia rece şi totodată tristă din ochi mă opri. Probabil nu era asta, dar ceva greşisem.
- Ce am spus?
Ezită din nou, înainte să spună ceva. Îşi ridică privirea, şi i-am putut vedea lacrimile căzându-i pe obrazi. Plângea? Speram din suflet să nu fiu eu vinovatul. M-am ridicat involuntar de pe scaun şi am mers inconştient către acesta, l-am prins într-o îmbrăţişare dulce, după care m-am aşezat pe vine punându-mi mâinile în braţele sale, în timp ce i-am curpins degetele cu ale mele. M-am uitat în ochii lui, capul său era deasupra a lui meu, şi ne-am întâlnit privirile.
- Ce s-a întâmplat?
Ezită, iar; dar continuă să vorbească, cu multă greutate. O durere necunoscută de mine până în acest moment începu să i se zărească pe chip. Se uită în ochii mei, parcă dezgustat de ce îşi amintea.
- Eu, am păţit mai multe lucruri în trecut. Tata nu ştie, te rog să nu îi spui... Ştii, când eram la fostul meu loc, liceu şi tot restul. Am cunoscut un tip, îl credeam cel mai bun prieten al meu până într-o zi când am mers la el acasă, prima dată când nu era nimeni acasă. Mi-a spus că mă place şi eu nu am ştiut ce să îi spun, desigur i-am răspuns că mie îmi plac fetele. Am râs ca şi tine atunci. A fost momentul în care m-a prins de o mână şi m-a aruncat în patul său. A continuat prin a mă pipăi, şi a-mi face tot felul de lucruri. M-a .... sărutat, m-a... violat. Nu credeam că acest lucru este posibil, şi nu pot spune că am fost dezgustat. Doar că a durut, rău de tot. De atunci nu m-am mai putut atinge de o fată, sau un alt băiat.
Ce spunea? Nu puteam înţelege aşa ceva. Eu chiar glumisem, dar el vorbea serios. Nu ştiam ce să zic, aşa că l-am ridicat de pe scaun şi l-am prins într-o altă îmbrăţişare, mai strânsă de această dată. I-am auzit respiraţia înceată şi i-am simţit lacrimile căzând pe bluza mea. Mă uda, şi acest lucru îmi făcea plăcere. I-am şoptit la ureche :
- O să am grijă de tine.
Vocea mea era dulce, ameţitoare. L-am auzit şi pe el spunând :
- Mulţumesc.
Vocea sa era seducătoare, mai mult de atât, pătrunzătoare. Ochii mei sclipeau, ştiam acest lucru şi inima îmi accelerase. Parcă eram un copil ce primea pentru prima dată o bicicletă, mai mult de atât. Eram fericit, ciudat mod de a întâlni această plăcere. Am închis ochii, şi l-am strâns la piept. I-am simţit capul aşezat peste mine, şi părul mângâindu-mi gâtul. Buzele sale erau proptite pe pieptul meu. Un sentiment nou începu să îşi facă apariţia în sufletul meu. Oare ce era acesta?
________________________________________________________________
Mulţumesc celor ce au citit !

o.O" nu ma asteptam ca Teddy sa fie violat de cel mai bun prieten..in fine capitolul a fost super,greseli de tastare nu am vazut si nu am ce sa spun decat Gambate si asteptam urmatorul capitol

3

Mergeam agale printr-o pădure, întunericul sălăşluia pe drumul pe care eu încercam să îl străbat. Deodată peisajul a devenit sinistru, m-am împiedicat de o rădăcină de copac, ieşită afară. Îmi auzeam respiraţia greoaie şi agitată în timp ce unele voci, grave, răsunau în propria-mi minte. Am ajuns într-o poiană, sau cel puţin asta credeam că este, era beznă şi nu puteam desluşi nimic. Un animal sălbatic, imens a început să mârâie la mine, apărut de nicăieri. Şi ca acesta, au apărut încă cinci. Erau fioroşi, nici urşi nici lupi, creaturile întunericului. Când erau gata cu toate, să mă atace o voce blândă îmi acapară simţurile înspăimântate, îmi întinse o mână pentru a mă salva de atac, şi a mă ridica la Cer. Credeam că este însuşi Raiul.
- Unchiule...
Din cauza acestui cuvânt am tresărit, şi m-am trezit. Era un simplu vis. În faţa mea stătea acelaşi adolescent, cu părul albastru. Ochii săi erau magnifici, atât de puri. Doream să mă pierd în ei, ce labirint extraordinar. Stăteam pe perna albă, imensă. I-am făcut semn să se apropie, în timp ce m-am ridicat în dos. Am stat aşa preţ de câteva clipe, până când el ajunse lângă mine. L-am prins de mâini, în joacă, şi l-am aruncat în pat, punându-i perna peste faţă, uşor, fără a-l răni. Am început să râd, asemenea lui, spunându-i:
- Asta păţeşti când mă trezeşti.
Eram îmbrăcat într-o pereche de pantaloni lungi, de pijama, mai mult sau mai puţini. Erau albi, asemenea maieului care mi se aşeza perfect pe trup, arătându-mi fiecare formă. Părul meu, deşi mi-am dat seama că era ciufulit, părea în perfectă stare. Chiar şi când de abia mă trezeam arătam ca un manechin, creat pentru a ucide prin frumuseţea sa.
Am zărit din nou acea privire, extraordinar de inocentă. Am simţit nevinovăţia sa, era atât de plăcut. Doar prin simplul fapt că îl priveam mă pierdam întrânsul.
- Deci Teddy, du-te şi îmbracă-te, că duş văd că ai făcut. Merg şi eu, după care mă pregătesc. Te duc eu la liceu, trebuie să vorbesc oricum cu directorul. A rămas acelaşi impotent la conducere.
A început să râdă, la fel şi eu. Eu am plecat primul din dormitor, luând un prosop din dulap şi deschizând uşa de la camera mea, baia mea personală. I-am simţit paşii, plecând din cameră. După aceasta nu ştiu ce a făcut. Tare aş fi dorit să îi pot citi gândurile, să fiu cu el non stop. Alte vise prosteşti şi fără noime ale mele. Poate ar fi trebuit să fac şi eu un copil. Mă făcea fericit. Sau cel puţin, ăsta credeam eu că este motivul.
Apa a început să cadă pe trupul meu, udându-mi fiecare formă perfectă, revărsându-se pe al meu păr neted, şaten. Firele erau prinse parcă într-un tot, fără a mai fii desprinse.
Într-un târziu am ieşit de sub apa fierbine, m-am şters cu prosopul, în cap şi pe trup. După care am tras pe mine o pereche de pantaloni negri şi un tricou negru, mulat pe abdomen. Pe deasupra mi-am luat jacheta, tot neagră. Mi-am dat cu piaptănul prin păr, fără a mai face alte eforturi după ce l-am uscat. Arătam perfect.
Am scos din dulapul, aflat în altă cameră, o pereche de ochelari negri, pe care mi i-am aruncat la ochi. Am ieşit din dormitor, perfect ca de obicei. M-am încălţat cu ce am văzut prima dată, era o pereche de pantofi negri. Eram îmbrăcat la fel ca la ultima mea prezentare de modă, arătam mortal. Ştiam acest lucru.
Perfect nemişcat, mă aştepta. Era îmbrăcat în uniforma liceului, ce rămăsese aceaşi de când fusesem şi eu licean, la aceaşi Instituţie. I-am aruncat o privire seducătoare, şi am început să îi admir ţinuta, dăruită de mine. Doar un nepot aveam şi eu.
Purta o cămaşă albă, în carouri, era delimitată cu linii negre. Cravata era albastră, cât de bine se asorta cu ochii săi. Sacoul, ce părea mai mult o jachetă, era de culoare albastră, mai mult spre negru. Purta de asemenea o pereche de blugi negri, nu pantaloni, ci blugi. Ce îmi mai plăcuse această uniformă, doar la cererea mea fusese introdusă. Nu am observat cu era încălţat, dar cred că aceia erau nişte teneşi, sau adidaşi, negri. Îl prindeau bine, orice ar fi fost.
Am coborât, cu liftul şi maşina mea ne aştepta deja jos. Un Lamboorgini Diablo, argintiu, desigur, doar una din maşinile mele. Am urcat, deschizându-i uşa pentru pasager. Atunci am observat, când intra în maşină, că mă privea arzător, ca pe un zeu. Privirea îi era angelică şi obrajii roşiatici, credeam că ardeau. Cât aş fi vrut să îi ating, să văd dacă sunt aşa de fierbinţi precum păreau. M-am abţinut.
Am accelerat, lăsând privire răutăcioase să ne urmărească. Geamurile erau fumurii, îmi plăcea intimitatea, şi o zeitate ca mine avea nevoie de aşa ceva. Acum că avea şi un asemenea băiat cu el, o adevărată comoară, un motiv în plus. Nu am putut să nu obser, în momentul în care am intrat în maşină, cum vecinii mei, obişnuiţi cu mine, îl priveau pe Ted. Deveneam nevos, dar am observat că îl priveau cu admiraţie, îi vedeau puritatea. Nu era aceaşi răutate şi invidie. Puteam răsufla uşurat.
Maşina mea ne-a condus până în parcarea Liceului High Willers. Nu ştiu nici acum de unde vine numele, însă nu îmi pasă. Era unul dintre cele mai faimoase licee, unul de artă, mai mult sau mai puţin. Am parcat, şi am ieşit din maşină. În timp ce păşeam pe porţile Instituţiei mi-am trecut o mână pe deasupra umărului nepotului meu, l-am simţit roşind deşi nu mi-am luat privirea din faţă. Mersul meu era rafinat şi elegant, în timp ce a lui Teddy era compus din paşi micuţi, ce ezitau, un mers uşor şi totodată grijului, pentru a nu face greşeli. Chiar şi acest lucru mă făcea să tremur, plăcerea îmi cuprindea trupul.
Am auzit spusele celorlalţi.
Ăsta este Eric Wonder, wow, cât de tare. Ăla o fi fratele lui? Trebuie să ne împrietenim cu el.
Am auzit aceste vorbe peste tot, până am bătut la uşa cabinetului directorului. Şi în acel moment aveam braţul trecut peste cel al băiatului. La vederea mea, bătrânul mi-a strigat numele, m-a aclamat şi ne-a poftit să luăm loc.
Am avut o discuţie mai mult sau mai puţin interesantă, după care am mers cu Ted până în sala sa de clasă.
- Deci cam pe aici o să înveţi tu, ia ăsta - spunând asta i-am întins un telefon celular, după cum bănuisem, nu avea unul. Era de culoare albastră, la fel ca şi ochii şi părul său. Devenise culoarea mea preferată. - Dacă ai nevoie de ceva, nu ezita şi sună-mă. Dacă se ia cineva de tine, vechea poantă : Eric este unchiul meu. Ok?
- Desigur..
A şoptit ezitând, printre dinţi, ca de obicei.
În faţa noastră apare un tip cu puţin mai înalt decât adolescentul din faţa mea, dar nu la fel de îalt ca mine. Privirea sa îmi era cunoscută şi părul său roşcat era inconfundabil.
- Hei Robert, ce îţi mai face fratele?
- Salut Eric, mă bucur să te văd!! Iar pe la liceu? Christian freacă menta, nu îi place să fie medic.
- Desigur. Am spus eu rânjind. Veciul meu prieten din liceu fusese mereu un leneş, ceva mai mult ca mine. Iar acesta era fratele său, ultimul an de liceu, Anderson Robert, în aceaşi clasă de arte ca şi tânărul meu nepot.
- Auzi, acesta este Ted, copilul fratelui meu. Ai face bine să ai grijă să nu păţească nimic, altfel cred că sunt în stare să închid liceul. Am râs, ironic. Şi-a dat seama de seriozitatea ce sălăşluia pe chipul meu pentru că a dat hotărât din cap. M-am întors pentru a pleca, şi i-am auzit făcând prezentările, cât am şi simţit acea privire caldă urmându-mi paşi, mersul şi suspinând după plecarea mea.
*
Orele au trecut destul de greu. Am avut o sesiune foto, după care a trebuit să merg la un casting, pentru un rol stupid într-un film. Personajul principal, o poveste despre un tânăr ce nu îşi găsea liniştea decât în artă. Cunoaşte un tip, cel mai bun prieten şi formează o legătură puternică, devenind unul cu celălalt. Şi în cele din urmă, renunţând la viaţa lui pentru amicul său, aflat pe moarte. Acum că mă gândesc la acest lucru, nu pare deloc banal sau stupid. Seamănă cu ceva ce simt în acest moment.
Ajuns acasă, mi-am trântit jacheta pe un fotoliu, şi m-am aruncat pe canapeaua din sufragerie.
- Bună!
Vocea lui era fermă de această dată, hotărâtă şi fără prea multe ezitări. L-am privit oarecum surprins, dar încântat.
- Salut puştiule, cum a fost azi?
Cred că mi-a observat privirea din ochi, emana tristeţe. Chipul meu era învălui de oboseală, deşi nu schiţam încruntări sau altceva ce mi-ar fi putut deforma pielea perfectă şi expresia extraordinară.
- Eu bine, este frumos. Dar tu? ai păţit ceva? Pot citi pe chipul tău, ceva nu este în regulă. Dacă vrei, eu te pot lăsa singur. Nu vreau să... ştii tu, să fiu o povară.
Aproape că îmi dădăeau lacrimile din cauza a ceea ce îmi spunea. Era picat din Cer acest copil, începusem să îl iubesc. Deşi credeam că este doar o prostie.
M-am ridicat şi l-am îmbrăţişat, era drogul meu personal. Ştiu că eram egoist, mă foloseam de el pentru a-mi satisface dorinţele, de a fi şi eu la rândul meu iubit. O simplă îmbrăţişare, atât de caldă, pe care nimeni nu mi-o putea da. Mi-am luat singur dreptul de a fura acest lucru de la el. Avea atât de multe lucruri de oferit, le voiam doar pentru mine. I-am şoptit printre dinţi :
- Scuze că mă gândesc doar la mine.
I-am simţit braţele împingându-mă, dar nu agresiv. După care se ridică pe vârfuri, mă trase de tricou şi îşi propti buzele peste ale mele. L-am luat în braţe, cu aceaşi mişcare bruscă şi mi-am zdrobit şi eu buzele de ale lui. Profitam de el, dar nu mă puteam opri. Îi simţeam inima pulsând şi a mea reacţiona la bătăile sale. Eram legaţi, mai mult decât prin sânge.